Despre decizia guvernului Republicii Moldova de a sprijini aceste sancțiuni chiar și parlamentarii ai aflat din declarațiile șefei politicii externe a UE, Catherine Ashton, care a explicat acțiunea Moldovei prin relația de asociere cu UE. Baroneasa Ashton a declarat deschis ceea ce coaliția de guvernămînt de la Chișinău trece rușinos sub tăcere, încercînd să asigure populația că Acordul de asociere între Republica Moldova și UE nu este îndreptat împotriva Rusiei. După cum se dovedește, este îndreptat, sau, în anumite condiții, ar putea fi îndreptat.
Articolul 5 din Acordul de asociere cu UE ("Politica externă și politica de securitate"), prevede o "convergență treptată în domeniul politicii externe și de securitate, inclusiv Politica comună de apărare și securitate (CSDP)".
Iar în nota explicativă a serviciului de politică externă a UE în legătură cu adoptarea de sancțiuni împotriva Rusiei, se spune: "Sancțiunile sînt unul dintre instrumentele UE de promovare a obiectivelor politicii comune de apărare și securitate (CSDP): pace , democrație și respectarea legii, a drepturilor omului și a dreptului internațional" .
Avînd în vedere faptul că Moldova doar a parafat, dar încă nu a semnat Acordul de asociere cu UE, în practică, ea acționează ca în cazul în care documentul ar fi avut deja efecte juridice și ar obliga Moldova să susțină în mod automat politica externă a UE, care poate include și sancțiuni împotriva Rusiei.
În lista de oficiali guvernamentali ruși cărora UE le-a impus restricții de viză și a înghețat activele lor a fost inclus și Dmitri Rogozin, viceprim-ministru al Rusiei, co-președinte al Comisiei interguvernamentale moldo-ruse, reprezentantul special al președintelui rus în Transnistria.
Dacă UE a interzis intrarea lui Rogozin pe teritoriul său și Moldova a susținut sancțiunile UE, înseamnă că lui Rogozin îi va fi interzisă și intrarea în Moldova? În mod logic, ar trebui să fie așa.
